A murit poetul Grigore Vieru

Acum două zile s-a stins unul din cele mai clare glasuri româneşti ale Basarabiei. Victimă a unui nefericit accident de circulaţie poetul ar fi împlinit 74 de ani în februarie.
Marcaţi profund de eveniment, nu ne rămâne decât să privim spre viitor şi să sperăm că acest destin exemplar românesc îşi va ocupa locul meritat în literatura română depăşind nivelul de "poet notabil" pe care i-l dă Nicolae Manolescu. Oamenii de cultură din România postdecembristă nu au priceput niciodată că în Basarabia nu poţi fi român fără a fi naţionalist. Lipsa de sincronizare istorică şi politică dintre România şi Moldova răsăriteană, dar mai ales lipsa unei înţelegeri a acestei nesincronizări, a dus la distanţarea elitei româneşti faţă de elita basarabeană privită cu condescendenţă şi clasată ca păşunistă, anacronică, nepermis de naţionalistă şi chiar primitivă. Aşa s-a ajuns la nefireasca situaţie în care cei de "dincolo" neprimind nici un sprijin real din partea elitei culturale româneşti au ajuns la afilieri bizare cu mişcări precum PRM, singurii care, din motive evident demagogice, şi-au întors faţa spre ei. Elita românească, lipsită în general de instinct naţional, nu a înţeles niciodată suferinţele prin care trec cei ce se consideră români în Basarabia. Lipsa de viziune a oamenilor de cultură români nu e comparabilă decât cu ochelarii de cal ai politicienilor cu care, nu de puţine ori s-au confundat. Cum nu vreau să transform o comemorare a unui OM într-un discurs despre laşitate, mă opresc aici.

Dumnezeu să-l odihnească-n pace !

„Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frică, nu teamă Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii”. (
„LITANII PENTRU ORGĂ” de Grigore Vieru, fragment)