Pride and Glory

De fiecare dată când sunt prins într-o discuţie despre America, sfârşesc invitabil prin a dezamăgi. Nu pentru că mi-aş propune ci pur şi simplu pentru că sunt sincer în privinţa celor văzute acolo. Printre lucrurile ce mi-au marcat negativ memoria se numără locuinţele mizere din Bronx cu celofan în loc de geamuri, mulţimea cerşetorilor care te hărţuiesc cerându-ţi "some change", mormanele de gunoi din Manhattan, China town-ul care pute ca o latrină, imbecilii infatuaţi de la consulatul românesc care-ţi închid telefonul când le ceri o informaţie şi multe altele pe care nici măcar nu vreau să mi le mai amintesc.

***

Ca exerciţiu de trezire la realitate, recomand tuturor entuziasmaţilor de America să vizioneze filmul lui Gavin O'Connor ca o invitaţie la conştientizarea unuia din adevărurile cele mai urâte ale Americii: corupţia. Filmul descrie cu multă acurateţe mecanismul subtil al corupţiei, ce apare pe nesimţite, firesc, justificată de nevoile naturale ale omului. Nu e nimic imoral în a-ţi ajuta colegii, prietenii, a căuta un trai mai bun pentru familia ta, copiii tăi, nu-i aşa ? Ba dimpotrivă, e dezirabil. Şi totuşi, când acestea se întâmplă prin încălcare legii atunci natura oamenilor se perverteşte şi devine rea. În acest film este portretizat în mod dramatic unul din chipurile coruptului notoriu din America: poliţistul.

***

În orice societate civilizată, poliţia şi justiţia sunt simboluri şi garanţi ai normalităţii însăşi iar când acestea devin corupte întreaga societate o ia razna şi decade în anomie. În astfel de condiţii preţul verticalităţii este unul extrem de mare iar cât de mult suntem dispuşi să-l plătim, depinde de conjuncturi şi educaţie dar, mai ales de tăria de caracter iar asta este exact ceea ce Gavin O'Connor vrea să ne arate. E ceva de genul ordinary people, tough decisions. Când detectivul Ray Tierney(Edward Norton) realizează că tolerarea nedreptăţii este imorală, începe să-şi reevalueze atitudinea faţă de corupţie chiar atunci cînd aceasta este reprezentată de cumnatul său, ofiţerul Jimmy Egan (Colin Farell). La guerre comme a la guerre asta e ceea ce învaţă eroii noştri spre finalul tot mai plin de sens al filmului.

***

Ca eveniment marketing, producţia este o reuşită. Filmul exploatează una din temerile teribile ale Americii, o Americă ameninţată tot mai mult de haosul economic ce pare a se extinde şi în sfera socială. Cred că tema filmului pică foarte bine în acest moment de confuzie şi teamă pentru ziua de mâine, moment în care, cu toţii avem nevoie (poate mai mult ca oricând) de instituţiile statului pentru a asigura securitatea unui viitor în care este necesar să credem. Inspiraţia tematicii deja produce milioane de dolari ce curg în conturile producătorilor. Is the kind of movie that pays the bills. Enjoy !