Blogu' lu' Blogescu - A BRAVE NEW WORLD


Dialog imaginar: Am spus că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiţi? Popă, zic. Şi unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Hibernalia

S-a anunţat ninsoare la munte. Vine iarna. Brazii grei de omăt, aburii propriei respiraţii diseminaţi în aerul tare şi rece al muntelui, adrenalina zilelor de schi, voluptatea efortului, scârţâitul zăpezii călcate, crestele înzăpezite ale munţilor ca de altfel întreg peisajul alpin, iată tot atâtea lucruri care vin odată cu iarna, balsam picurat în sufletul iubitorului de munte. Este basmul pe care l-am aşteptat tot anul.


Dacă sunteţi din categoria comozilor, a dependenţilor de calorifer şi televizorul de acasă sau pasionaţi de cluburi şi interioare pline de fum de ţigară probabil nu-mi înţelegeţi nerăbdarea. Muntele iarna este natură în stare pură iar schiatul nu e altceva decât suprema ofrandă adusă muntelui, atunci când în alunecarea veloce brăzdezi cu oţelul schiurilor minunata lucrare a lui Dumnezeu. Schiul, cel mai de preţ sport ce le-a fost dat muritorilor de către zei. Nu vă privaţi de o astfel de experienţă. Ar însemna să trăiţi mai puţin.

Uneori, preţ de o clipă, mi s-a întâmplat să uit că sunt pe schiuri, timpul se suspenda anulându-se subit iar în hiatusul magic dintre cele două momente de veghe, trăiam o experienţă completă. Tot ceea ce simţeam era o plăcută senzaţie de lunecare în gol, de pace absolută, sublimă uitare ce avea loc pe fondul unui abandon total. Beatitudine. Totul avea durata unei bătăi de inimă apoi gata, pac, dispărea ca o vrajă. Începeam să-mi aud din nou respiraţia precipitată şi îmi regăseam trupul alunecând pe schiuri spre poalele muntelui.

Ori de câte ori mergeam la munte, la schi, aşteptam mereu să mi se întâmple clipa de fericire, care o dată savurată, să o aşez cu evlavie într-un colţ al sufletului meu de unde să o culeg în zilele în care sunt trist şi singur ca să mă liniştesc.

3 comentarii:

  1. Ada

    Ce frumos spui aici. M-ai facut nostalgica.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc de aprecieri. Zic şi eu cum pot de bine. Mă bucur că ţi-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumoasa descriere a senzatiilor pe care le poate avea un schior totodata poet si filozof, la un moment cred ca am avut si eu aceleasi ganduri urmarindu-ti traseul

    RăspundețiȘtergere

 

blogger templates | Make Money Online