Blogu' lu' Blogescu - A BRAVE NEW WORLD


Dialog imaginar: Am spus că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiţi? Popă, zic. Şi unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

miercuri, 10 decembrie 2008

The world is yours !


Săptămână nebună. Telefonul sună isteric, emailurile îmi potopesc inboxul, veşti proaste din cauza crizei financiare. Ni se spune că totul e ok dar spasmele corporaţiei muşcată de criză îşi fac vizibile efectele în aproape toate deciziile managementului. No pay rises wich translates for me in cutting cost for vacation budget. Offff, ce mult îmi place schiul şi ce scump e ! Ştiu că asta se întâmplă doar pentru noi, angajaţii obişnuiţi şi că bogătanilor din Tribeca nu le pasă de criză. În fond, ei au provocat-o. Ziua de ieri mi-a mâncat-o un script care nu voia neam să se lase descifrat. În pauze improvizam rapid niscaiva ciondăneli pe teme cretine pe blogul unor personagii. Mă relaxa. Un think switch binevenit.

Toate scripturile sunt guvernate de principiul dominoului, totul e cauză şi efect, determinismul însuşi instanţiat în secvenţe de cod. Aşa mă încurajez când habar nu am de unde să încep. De fapt, computerul însuşi este o încarnare a logicii iar eu trebuie urgent să cad la o înţelegere cu sufletul maşinii, să nu mă lase baltă până la deadline. Gata, l-am convins, acum merge, sunt salvat. Ego sum Deus ex machina. Plec grăbit spre casă, abia aştept să mă întâmpine motanul la uşă. Stop. Aşa e viaţa mea acum.

Intermission ...

Das Geheimnis der verlorenen Stadt, mein TIBU ... eu, Peter Kastner, artistul din Hamburg, sper că voi convinge prin creaţia mea aici, la New York, devenind noul Mesia al societăţii transindustriale. După expoziţia din martie, acasă în Hamburg, anul 2003 nu mi-a adus prea multe, poate doar multă muncă. Acum e iunie şi simt că seara aceasta a fost un succes. Lume multă, critici cu greutate, lume avidă să-mi cunoască arta. După expoziţie, am băut bere, am fumat haşiş şi am discutat în cerc restrâns cu invitaţii care au rămas. Tipului din Europa de est, care a venit cu japoneza aceea dichisită şi cam trecută, i-a plăcut mult că am ornat interiorul camerei transindustriale cu frigidere din anii "50 şi am avut muzică de Kraftwerk. I-am oferit încă o bere şi m-am gândit că ar fi cumpărat TI-frigiderul meu dacă ar fi avut bani. Williamsburg Brooklyn rămâne locul perfect din New York pentru astfel de expoziţii.

Out of context...

Schizofrenia cunoaşte trei stadii de dezvoltare şi este de cinci feluri: hebefrenică, reziduală, simplex, catatonică şi paranoidă. Mulţi specialişti susţin că toţi suntem atinşi de ea. Voi de care aveţi ?

Un comentariu:

 

blogger templates | Make Money Online