Blogu' lu' Blogescu - A BRAVE NEW WORLD


Dialog imaginar: Am spus că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiţi? Popă, zic. Şi unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

marți, 9 decembrie 2008

Vasile Paraschiv. Omul care a refuzat decoraţia prezidenţială


"Eli eli, lama sabactani."



Eroismul poate avea multe chipuri: al soldatului de pe front, al medicului care salvează vieţi, al intelectualului dedicat spiritului, chipul ars de soare al ţăranului ce ne hrăneşte sau al dascălului ce ne introduce în lumea slovelor. Vremile ce le trăim şi ideile lor modelează neîncetat aceste chipuri de eroi. Totuşi, puţine lucruri în lume pot fi mai triste decât chipul unui erou dezamăgit, al omului ce vede cum soarta şi-a bătut joc de idealurile sale pentru care a luptat o viaţă. Un astfel de chip dezamăgit este Vasile Paraschiv, unul din eroii autentici ai luptei anticomuniste din România. Martir încă în viaţă, trăind printre călăii săi.
***
Seara aceasta(7-Dec-08), în cadrul emisiunii 3X3, a lui Stelian Tănase, invitaţi aufost Sorin Roşca Stănescu şi Vasile Paraschiv. Acestuia din urmă, readus brusc in vizorul presei de refuzul medaliei oferită de preşedintele Traian Băsescu pe 1 decembrie, i s-a cerut să-şi spună povestea, aşa cum a trăit-o şi a perceput-o el însuşi. Sunt imposibil de exprimat în cuvinte obida şi dezamăgirea pe care le-am simţit în glasul lui Vasile Paraschiv, atunci când relata istoria persecuţiilor şi nedreptăţilor îndurate de patruzeci de ani încoace.

***
Ridicat sistematic de Securitate, dus în pădurea Păuleşti unde era torturat şi bătut cu brutalitate până la pierderea cunoştinţei pentru că a crezut în dreptul fundamental de a-ţi spune părerea, Vasile Paraschiv a crezut că, după Revoluţie i se va face dreptate. Dezamăgirea însă a fost pe potriva speranţelor, aşa cum mărturisea el însuşi în emisiune "nu s-a realizat visul celor ce au luptat împotriva comunismului, nu împotriva lui Ceauşescu, pentru că Iliescu a luat frâiele puterii şi a facut virajul la stânga". Iliescu nu a vrut să-l primească niciodată în audienţă. Atunci când a primit totuşi un răspuns a fost unul formal, de fapt un apel la reconciliere naţională spunând că trebuie să se lase istoria să judece ceea ce s-a întamplat.

***
Chestiuni de actualitate (încă)

1.Foştii securişti

Vasile Paraschiv spune simplu, cu convingerea celui ce a trăit pe pielea lui umilinţele comuniştilor de înainte şi după "89 unul din marile adevăruri ştiute şi răsştiute dar vizavi de care, Iliescu şi gaşca lui o fac şi acuma pe-a niznaiul: "Iliescu a orientat revolutia spre stânga. Scopul vieţii lui (Iliescu) a fost să salveze pe activiştii de partid, criminalii, ofiţerii de securitate şi miliţie de la tragerea la răspundere penală. Şi-a atins scopul." Aşadar programul de protecţie a martorilor din America e o nimica toată faţă de programul naţional de protecţie a securiştilor şi miliţienilor din România. Iliescu le-a dat clasă.

După perioada Iliescu, în 2004, Vasile Paraschiv a votat din toată inima cu Băsescu, care a promis că va face dreptate fostelor victime ale comunismului. La patru ani de la alegeri nu s-a întamplat nimic şi în afară de condamnarea formală a comunismului, semiboicotată de Vadim şi saltimbancii lui, şi eroul nostru s-a trezit că, la fel ca pe vremea lui Ceauşescu şi Iliescu, şi pe vremea lui Băsescu rămâne cu bătăile luate, viaţa răpită de comunişti şi demnitatea călcată în picioare. Ceea ce el aştepta era, aşa cum o spune el însuşi "consecinţe juridice, posibilitatea ca victimele să poată chema în instanţă pe torţionari." Procedura actuală este de a da statul în judecată, victimele au posibilitatea de a câştiga şi statul (adică tot noi) plăteşte şi torţionarii ramân liberi şi nepedepsiţi în continuare. Umblă liberi printre noi, îşi mănâncă liniştiţi pensiile lor cât zece salarii de profesor, îşi plimbă nepoţii în parcuri, li se spune bună ziua şi sunt persoane respectabile.

Indivizi gen Pleşiţă, adevărate gunoaie vorbitoare a căror incontestabilă vinovăţie este notorie, stau şi se hlizesc pe seama fostelor victime ţipându-le hidos în faţă: degeaba vă zbateţi, tot noi am câştigat. Asta este România în care trăim, aceştia sunt oamenii care ne-au condus ţara pe făgaşul democraţiei, de asta arată România aşa cum arată astăzi, pentru că a ascuns şi a trăit cu o malformaţie care trebuia operată imediat după "89: cancerul roşu, comunismul.
Atitudinea venerabilului Vasile Paraschiv este aşadar una perfect îndreptăţită. După nerespectarea promisiunilor făcute în campania electorală, Băsescu îi apare doar ca un alt fost membru de partid, unul ce a ocupat funcţii importante în străinătate înainte de "89 când ştim foarte bine cine putea ocupa astfel de funcţii.

2. Sindicatele.

Vasile Paraschiv este un veteran al luptei sindicale în România, luptă pentru care a plătit atât de scump în comunism.

Sorin Roşca : Avem sindicate libere ?
Vasile Paraschiv: teoretic da, dar în fapt sunt folosite de partide. Exemplul lui Miron Mitrea. A discutat cu prim ministrul revendicările minerilor dar de fapt a discutat situaţia personală. Aşa a primit de la Năstase funcţia de vicepreşedinte.

3. Starea morală a intelectualităţii din România

La decernarea medaliilor, discursul lui Vasile Paraschiv a fost întrerupt, microfonul tăiat şi vorbitorul îndepărtat subtil. Apoi, preşedintele Băsescu a replicat imediat, calm, pe un ton extrem de ... prezidenţial, că el nu oferă medalii în nume personal ci acestea sunt simboluri ale statului român pe care toată lumea trebuie să le respecte. Membrii de familie ai premiaţilor au ibucnit în aplauze frenetice. Moment salvator pentru ei, de la penibilul şi ruşinea de care, fie şi pentru o clipă, Vasile Paraschiv le-a adus aminte. Apoi s-au ciocnit cupele de şampanie, au început discuţiile poleite, politicoase, specifice acestui gen de eveniment. Totul, ca şi cum nimic neobişnuit nu s-ar fi întâmplat.

"Nu mai pot să despart un fost membru de partid de calitatea actuală." (Vasile Paraschiv)

Sorin Roşca: Ce s-a întâmplat după tăierea microfonului ?
Vasile Paraschiv: Nu a intervenit nimeni cînd am fost cenzurat. Toţi l-au aplaudat pe Băsescu. Nu am acceptat să ciocnesc vreo cupă de şampanie şi am plecat imediat. Nu pot să lase moştenire tineretului nostru viaţa de sclavi, târâturi, pe care au dus-o pînă la Revoluţie. Sunt cei care au acceptat să traiască în umilinţă şi fără demnitate.
Sorin Roşca: Ce trebuiau să facă ?
Vasile Paraschiv: Să ridice capul dar atunci tăceau sau îl aplaudau pe Ceauşescu. Intelectualitatea de frunte, a pus mereu interesele personale deasupra intereselor poporului.

În loc de concluzie

M-a mirat enorm tupeul lui Sorin Roşca Stănescu, acest colaborator cu acte al Securităţii, cu câtă candoare punea întrebările despre foştii lui colegi unui om care a suferit atât. Părea aproape afectat. Întrebările bune de altfel, dar, chiar el ? Încă o dată am văzut România aşa cum e: foştii călăi stând la aceeaşi masă cu victimele lor.

Povestea lui Vasile Paraschiv ne arată că natura umană nu se schimbă. Ea arată acuzator cu degetul spre oameni de la care, cu toţii avem pretenţii. Arată cum complezenţa şi conformismul lucrează perfid în folosul autorităţilor corupte distrugând năzuinţa spre mai bine, mai just. Aşa cum în urmă cu treizeci de ani, toţi aceşti fini intelectuali îl aplaudau pe Ceauşescu, acum îl aplaudă pe Băsescu. Nu s-a schimbat nimic din fervoarea lor atunci când pot parveni şi prin alte căi decât cele meritorii. Prin atitudinea lor, intelectualii prezenţi la acel eveniment au mai scris o pagină în istoria laşităţii naţionale. Tocmai faptul că au merite profesionale incontestabile şi nu ar avea nevoie de alte proptele mă nedumereşte cel mai tare. Nici unul nu a spus nimic, chiar nici unul.

Vă amintiţi protestul lui comunistului Pârvulescu la unul din congresele PCR-ului când Ceauşescu a fost, evident, reales ? Până şi el a fost lăsat să vorbească. Dar lui Vasile Paraschiv, Băsescu i-a refuzat şapte minute atât cât a cerut. Replica preşedintelui, "Nu se poate acum !". Dar când, mă întreb retoric ?

Închei, strigând cât pot de tare, cu speranţa că se va auzi cât mai departe iar ecoul nu se va opri niciodată, la fel ca Ticu Dumitrescu în testamentul lui : deconspiraţi-i pe comunişti !!!

(07-Dec-2008)

3 comentarii:

  1. Respect Vasile Paraschiv. Era bine daca puneai si secventa de la cotroceni. Altfel, bine atins Blogescule !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi de sugestie. Un clip poate făcea conţinutul chiar mai explicit.

    Oricum, povestea acestui om e cea mai importantă.

    RăspundețiȘtergere

 

blogger templates | Make Money Online