Peri kalos

Frumuseţea bărbatului este inteligenţa sa iar inteligenţa femeii este frumuseţea ei. - vechi proverb arab







Farduri, rouge-uri, mănuşi, peruci, lacuri, uleiuri aromate, parfumuri, pomezi, pudre, creioane de machiaj şi lista de surogate ale frumuseţii poate fi foarte lungă însă mă voi opri aici.


...beauty only exists in perception.

Căutarea frumuseţii parcurge ca un fir roşu întreaga istorie a omenirii. Un basorelief egiptean înfăţişează pe nobilul Ptahotep, trăitor prin anii 2400 înainte de naşterea Domnului, cum i se face pedichiura. Cleopatra era fardată în permanenţă şi avea mereu la îndemână un evidenţiator pentru ochi, din minerale extrase din pământ.


Secol după secol, aparenţele estetice au crescut în importanţă. Montesquieu credea că nu exista nimic mai serios decât ritualul de dimineaţă al Doamnei ce se aranjează. În timpul lui Louis XVI, căutarea frumuseţii atinsese cote macabre. Nobilii se înfometau să pară mai palizi(era la mare căutare paloarea) şi, pentru a-şi sublinia mai mult originea nobilă, îşi creionau cu albastru venele de pe gât, braţe şi umeri. Chiar credeau în chestiile alea cu sângele albastru. Outrageous !


Rouge-ul Vermilion folosit în secolul XVIII era făcut dintr-un compus pe bază de mercur. Iubitorilor de frumuseţe li se inflamau gingiile şi le cădeau dinţii după care se îmbolnăveau şi mureau. Costurile nu contau prea mult, important era trimful nechibzuit al esteticii, fie el şi temporar.

La noi în ţară, în lipsa unor standarde autentice, ca şi acum, duduile din ţările române copiau cu înverşunare tot ceea ce prindeau de la damele din cele ţări pe unde mai îmblau. Pieptarul, icuşarii sau tulpanul erau foarte în vogă laolaltă cu corsetele şi pălăriile franţuzeşti. Totul era o chestiune de preferinţe în materie de relaţii a boierilor părinţi.

Întreg mecanismul acestei goane nebune după frumuseţe, este aşadar pus în mişcare de teama femeii de respingere. Un freudism banal. Replica, sunt cochetă pentru că mă respect e pentru naivi sau iubitorii de romane franzuzeşti.

Acum, în epoca valorilor feministe şi corectitudinii politice, mecanismul psihic bazat pe ecuaţia frumos-urât este mai prezent ca oricând. Frumuseţea se face cu uleiuri, lacuri şi pomezi, bisturiu şi silicon. Acum, ştiinţa, metodică aşa cum o ştim, analizează şi stabileşte strategii ale frumuseţii. Veţi găsi conceptele acestei pseudo filosofii în mai toate centrele beauty-care, spa and wellness din America.


Totuşi, cauza primă a acestei isterii milenare nu pare să preocupe totuşi pe nimeni. Faptul că frumuseţea rămâne în continuare singura formă de discriminare împotriva căreia nimeni nu se revoltă.

Comentarii

  1. Un articol foarte pertinent. L'as completa cu vorbele unui mare ginditor al secolului XX, care spunea ca "cel mai frumos parfum pentru o femeie este mirosul de ceapa prajita".

    RăspundețiȘtergere
  2. Genial, cine era respectivul ?

    RăspundețiȘtergere
  3. O mică precizare, pe blog nu scriu "articole" ci doar posturi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Respectivul era Benito Mussolini :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a placut mult. M-a amuzat faza aceea cu albastrirea venelor la nobilii francezi. :)))

    Tareeee de tot.

    RăspundețiȘtergere
  6. @augustin aberatia cu albastrirea merge mai departe in epoca aia: cele mai lungi coafuri erau semn de noblete, corsetul cel mai subtire (in care femeile se sufocau) insemna frumusete. Mai adaugam alunitze false... etc. E interesant de continuat discutia pornita aici, despre normele frumusetii si ce falsuri aduc ele in NATURA omului... :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare